Am scris o carte. Mai exact nişte proze scurte, apoi a apărut şi cartea. Se numeşte “Hobby şi alte povestiri” şi a apărut la Editura Vremea. O găsiţi prin librării, dar şi la Gaudeamus. Nu voi da banii din vînzări bătrînilor. Sper să vă placă.
“Sunt convins ca psihologii nu sunt buni de nimic pe lumea asta, sunt cele mai mari pramatii, cele mai mari jigodii, care nu fac altceva decat sa vorbeasca despre semenii lor, sa barfeasca de fapt, sa se dea mari in lipsa unui dumnezeu adevarat care sa dea cu ei de pamant. Cateodata pe Elvire o mai cauta cate un pacient si pe acasa, aici, unde s-a mutat de vreun an, ametiti si ametite care au bani de aruncat pe geam. Ascult de la mine din camera discutiile, pentru ca am o gaura data prin perete. Sunt niste amarati de oameni singuri, niste oameni speriati de viata care nu au cu cine sa vorbeasca, si atunci o platesc pe ea, ca pe o prostituata care-si vinde nu tot corpul, ci doar urechile. Nici un psiholog nu va ajunge in rai. Sunt hiene care isi hranesc siguranta de sine cu secretele celorlalti.”
Din povestirea “Hobby“
Chiar când citea presa şi i se adresa soţiei care moţăia: „Ce faci prietene nevastă? Dormi?”, mediumul nostru a primit un sms de la securiştii lui din iad. Mesajul conţinea o informaţua şoc: Nicolae Pleşiţă a ajuns acolo. Dând dovadă de o amabilitate care nu l-a caracterizat niciodată, fostul cap al Securităţii i-a acordat colegului nostru un interviu.
Medium: Mai întâi Ceauşescu, pe urmă Dăscălescu şi alţi foşti demnitari, acum dumneavoastră. Se pare că se reface gaşca, aveţi de gând să puneţi bazele unui nou stat comunist, cu tot ce îi trebuie?
Pleşiţă: Ne-ar plăcea, dar nu prea avem şanse. Au ajuns aici şi o grămadă de dizienţi, care sunt mai vechi prin păţile locului – chestie care mi se datorează şi mie - şi ştiu mai bine cum merge treaba. Mai mult ca sigur ar încerca să ne pună beţe în roate, iar eu nu mă mai duc să omor oameni prin munţi, plus că s-ar putea să fie şi ilegal şi imposibil aici unde sînt acum.
Medium: Credeţi că vă mai poartă pică dizidenţii pe care i-aţi torturat?
Pleşiţă: Da, deşi chiar nu-i înţeleg. Rămîn prinşi în nişte chestii din trecutul lor când au toată viaţa de apoi înainte. Am înţeles că e eternă. Nu ştiu, dar eu, cel puţin, vreau să îmi trăiesc viaţa de după moarte la maxim. Pentru că niciodată nu ştii ce ţi se poate întâmpla.
Tot interviul pe www.timesnewroman.ro
Revin după o lungă pauză pe blog pentru că am lucrat, împreună cu cîţiva amici, la un proiect mai mare: www.timesnewroman.ro.
Vă aştept şi acolo.
Sper să vă placă.
