Cei de la Adevărul au dat un nou comunicat în scandalul în care au fost acuzaţi că au furat-o pe Otilia din colecţia Biblioteca Pentru Toţi (BPT) a editurii Litera Internaţional.
Ei spun că, după furtişagul Jurnalului lui Tolstoi, au şterpelit şi Enigma Otiliei ca să facă o colecţie numită: Biblioteca Pentru Hoţi.
Scriu abia acum, luni, despre un editorial al lui Laurenţiu Ciocăzanu de vineri pentru că abia acum mi-am revenit.
Ca să se laude că sînt cei mai buni vînzători de ziar din ţară, cei de la Adevărul l-au băgat la înaintare pe Ciocăzanu.
Laurenţiu Ciocăzanu este la fel de plastic în tot ceea ce scrie ca un administrator de bloc care face apel, într-o foaie lipită pe uşa liftului, la respect reciproc avantajos şi la golanii care aruncă escremente.
Iată cum scrie cel mai bun ziarist de la cei mai cualăti ziar:
(parantezele îmi aparţin)
“L-am văzut la semafor. Stătea băţos pe scaunul său de taximetrist (deja promite), cu ochii fixaţi în mijlocul volanului. M-am uitat mai atent spre maşina parcată la doi paşi de intersecţie. Omul cu mustaţă şi ochelari prăbuşiţi pe nas continua să privească spre centrul universului său rotund din bordul maşinii. Eram curios ce îl ţine aşa „în priză” (poate citea Hustler si se juca cu schimbătorul de viteze); stătea nemişcat de parcă ar fi avut sub pedala de acceleraţie o bombă gata să explodeze (clar, citea Hustler!). M-am lăsat plimbat de privirea-i înţepenită (cum dracu’ te plimbă o privire înţepenită?) şi am descoperit ce îi focaliza aşa de hotărât ansambul ochi-lentile-dioptrii (asta e greu de conceput, e inuman!). Undeva, la nivelul plexului, sprijinit pe volanul producător de salariu (pe logica asta Ciocă=consumator de salariu), era proptit calm (cum este o propteală calmă, dar una nervoasă?) un volum din colecţia „Adevărul”. Verde, îmbrăcată în de-acum prietenoasa piele ecologică (cele mai neprietenoase coperţi sînt cele de azbest!), ea, cartea, îi ţinea companie ursuzului taximetrist (de ce ursuz?, e de Urmuz …)până la sosirea clientului mult-aşteptat. Alături, deja răsfoită, se lăfăia pe scaunul din dreapta ediţia de joi a ziarului „Adevărul” – cea care, săptămânal, aduce cartea de colecţie.”
După mintea mea, acest text ar trebui predat la orice şcoală de jurnalism din lumea asta.
